Carp Dream Lake - A doua intalnire



    Cum spune si titlul cea de a doua partida a avut loc pe la mijlocul lunii aprilie 2014. Ca si partener l-am avut pe Florin Popa. Ajunsi la fata locului am constatat ca dintr-o oarecare incurcatura (nici unul dintre noi nu suntem vorbitori de limba maghiara) rezervarea era pe acelasi stand pe care am fost in urma cu cateva luni , nu unde am fi dorit noi. Dupa ce am schimbat cateva vorbe cu vecinii din stanga de la care am auzit ca au prins nu mai putin de 6 crapi trecuti de 20 de kg in singura zi pe care o aveau avans fata de noi, parca nu ne-a mai deranjat asa tare incurcatura cu rezervarile. Parea ca pestii se afla in zona noastra de pescuit. La buna dispozitie a noastra contribuia si vremea de afara,era cald pentru luna aprilie, cunosteam standul, totul parea sa conduca spre o partida de vis.


     Am nimerit din nou locul din dreapta al standului asa ca  am inceput sa pregatim echipamentul pentru a putea  intra pe apa in vederea pozitionarii lansetelor.


   In timp ce urcam in barca mi-am amintit ca in vara anului trecut am observat pe sonar in partea dreapta a locului de pescuit cam la un unghi de 45 de grade o movila  de 2 m patrati care urca in apa de la 6 m la mai mult de 4,4 m. Asa ca nu am stat prea mult pe ganduri, am pornit in cautarea ei. Dupa aproape 40 de minute am reusit sa o localizez din nou, am vazut ca deasupra e ca un mic platou asa ca am balizat-o.


   Am plasat montura  de la prima lanseta exact pe acel mic platou de 2 m patrati iar deasupra ei am presarat nada formata din boiliesuri. Am lasat incet in urma montura dupa care m-am indreptat spre malul de vis-a-vis unde urma sa pozitionez urmatoarele lansete. Pentru acestea am ales o zona cu apa mica, una fiind asezata la 1 metru adancime iar cealalta la 2,3 metri.
   Prima prezentare am avut-o la lanseta cu montura asezata pe platou, am simtit la primul contact ca este vorba de un peste frumos. Intamplarea face ca linia principala se agata si  muta baliza din loc foarte mult dar pana la urma cumva linia se elibereaza si sunt din nou in joc. Aduc pestele pana aproape de mal, aproape sa-l iau in mincioc dar acesta nu vrea sa se dea batut si pleaca iar spre larg.
    

    Aduc pestele din nou spre mincioc dar ghinion, acesta scapa si prima prezentare se incheie cu un rateu de partea mea, imaginea cu minciocul gol e tot ce imi ramane.


    Dupa  perioada de timp de care am avut nevoie sa-mi revin dupa rateu (fiind si primul peste al sezonului) intru pe apa sa recuperez baliza cu intentia de a o repozitiona din nou langa platoul de pe care am avut prezentarea. Nu gasesc  locul din cauza vantului care batea puternic, era si intuneric asa ca decid sa las sarcina pe a doua zi dimineata.
    Ziua urmatoare insa vine cu o cu totul alta vreme, incepe sa se raceasca considerabil, scade inclusiv  temperatura apei. Ma duc sa verific locul unde erau plantate celelate lansete si observ ca nada din jurul monturii disparuse, asa ca fac greseala sa insist pe apa mica cu toate ca ma gandeam ca pestii se vor retrage spre apa  adanca. Vantul incepe sa bata tot mai tare asa ca incercarile mele de a gasi platoul erau zadarnice. Spre seara nici nu am mai putut intra pe apa sa verific sau sa repozitionez monturile din cauza conditiilor meteo.


   A treia zi a partidei ne prinde cu o vreme si mai rea, la un moment dat incepe  lapovita. Sa iesim cu barca nici nu intra in discutie asa ca ne petrecem ziua in cort, noroc  cu incalzitorul care ne asigura confortul termic. Cu greu trece si a treia noapte, spun cu greu pentru ca in acest timp nu am mai avut nicio prezentare, lucru valabil si pentru Florin.
   A patra dimineata nu am ce face, ies pe apa sa repozitionez lansetele cu intentia de a le retrage spre apa adanca. Dupa multa munca las monturile in apa cu nada langa ele si parca sperantele revin.  Fac o scurta vizita vecinilor de unde aflu ca in zona lor situatia este mai buna, au mai avut macar cate o prezentare pe zi lucru care imi confirma ca nu aveam peste in fata. Pescuiam din nou pe zona de trecere dar din pacate pestii nu circulau. Acest lucru cred ca se datora temperaturii apei care era cu 7 grade  mai joasa fata de ziua in care am ajuns. Spre seara vantul incepe sa nu mai bata chiar asa puternic si profit de ocazie si de faptul ca in partea dreapta a standului nu mai erau pescari pe balta si incep si plantez in standurile vecine. 


    A cincea zi o petrec mutand constant monturile pana ajung in capatul lacului, pescuiam chiar si in standul 12. Partida se apropia de final, iar din cauza presiunii nu stiam ce sa fac, sa mai pastrez pozitiile care mi se pareau bune sau sa incerc alte locuri cu speranta ca acestea vor fi mai productive. Dupa multe repozitionari apar si rezultatele, am cateva capturi dar din pacate doar pesti mici.
   In a sasea si ultima zi a partidei vremea se linisteste, era rece afara dar macar vantul nu mai batea cu putere.

   Trebuie sa profit de ocazia pe care o am si sa gasesc platoul, nu cumva sa porneasca iar vantul pentru ca atunci nu aveam nici o sansa. Dupa 20-30 de minute gasesc locul si-l balizez din nou, cu singura diferenta ca acum asez baliza  mai departe de platou. Pregatesc montura la care atasez cateva bile pe banda solubila si o repozitionez. Mentionez ca schimb si tipul de bile pe care le foloseam si optez pentru altele care stiam ca lucreaza mult mai repede. Asteptarea nu a fost lunga, dupa o ora am si avut prima prezentare exact de pe platou, Patru zile am pescuit la cativa metrii de platou si nimic, iar dupa prima ora din nou pe locul fierbinte am si avut o oglinda frumoasa pe saltea. Nu a mai durat mult si din nou am capturat  o oglinda, de data asta pestele era mai imbracat, acul cantarului s-a oprit la 19,9 kg.

 
    Florin a plasat si el o montura pe linia platoului iar dupa cateva ore senzorul a inceput sa sune. Din pacate pestele nu a ajuns pe saltea, a scapat de carlig pe drum. La al doilea sunet de avertizor pestele a aspirat mai bine momeala si nu a mai avut sanse de scapare, dovada e si poza cu un frumos crap comun.


        Pana la sfarsitul partidei am mai prins doi crapi, insa nici unul trecut de pragul de 20kg, ambii de pe acel mic platou. 

      Una peste alta a fost o partida dificila din toate punctele de vedere, care mi-a reconfirmat inca o data ca nici cea mai agera montura combinata cu cea mai buna nada nu valoreaza nimic daca nu sunt in locul care trebuie.
     In schimb am avut ocazia sa ''patrulez'' toata zona dintre standurile 9 si 12  lucru care a dus pentru mine la dezvaluirea unor mici ''secrete'' ale laculi. Cel mai important din puntul meu de vedere e faptul ca am vazut scoicile care le consuma crapii, scoici mai mari ca si in alte parti, de aici cred si gura mai tare si mai mare a pestilor, In opinia mea  acest aspect duce la preferinta pestilor pentru momelile mai mari.
      Toate evenimentele din aceasta partida plus noile cunostinte dobandite despre acest lac si comportamentul pestilor din el au dus la un singur obiectiv : Jokerul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu